Petre Ispirescu

a fost un editor, folclorist, povestitor, scriitor si tipograf roman.

Copilaria

1830   Petre Ispirescu s-a nascut in 1830 in Bucuresti. Tatal sau, Ghe.Ispirescu, proprietarul unei frizerii pe Calea Vacaresti, a mai avut doi baieti si o fata. Despre acestia se stie foarte putin si chiar Ispirescu in “jurnalul sau" ori in “amintiri din scoala” ii aminteste doar in treacat. Singurul membru al familiei despre care vorbeste cu dragoste si recunostintaeste mama sa, Elena – ardeleanca de origine – ocrotitoarea si sfatuitoarea cea mai apropiata. Petre Ispirescu n-a putut sa invete prea multa carte. Intr-o scrisoare pe care o trimite in 23 aprilie 1883 profesorului I.Urban Jarnik de la Viena, ii marturiseste acest lucru: ”Afla,domnul meu,ca eu nu am trecut nici 4 clase primare. Din nefericire, pe vremea cand am invatat eu carte, scolile nationale erau in organizare”; Dupa ce si-a insusit primele notiuni de citire si de scriere cu dascalul Niculae de la biserica Udricari, Petre Ispirescu ajunge elevul vestitului dascal Stan de la biserica Doamna Olteni. La scoala acestui dascal – amintit cu lauda de I.Ghica in “Scoala acum 50 de ani” – baiatul se deprinde si cu aritmetica, dar si cu citirea ceaslovului, psaltichiei si evangheliei.

1843   In anul 1843, pentru ca tatal sau nu avea stare sa-l dea sa invete o meserie, Petre Ispirescu se duce sa deprinda psaltichia la profesorul G.Voiculescu de la biserica Doamna Balasa. Fiind silitor, este angajat, impreuna cu alti elevi ,sa cante duminica in strana bisericii, pentru 10 lei pe luna. Astfel a inceput Ispirescu sa-si castige existenta, la varsta de numai 13 ani. Singura alinare a dorintei de invatatura i-a ramas cititul cu nesat a tot felul de carti : ”Stiu ca in mina mi-au cazut Erotocritul, Halimaua si Alexandria, pe care le devoram. Acestea mi-au excitat curiozitatea sa stiu cum se face cartile” (jurnalul lui Petre Ispirescu)

Adolescenta si tineretea

1848   “Curiozitatea” l-a impins pana la usa tipografiei lui Zaharia Karkaleki, unde a si intrat ca ucenic in 1848. Zece ani lucreaza Petre Ispirescu in tipografia aproape primitivea , cate 12 ore pe zi. In timpul liber citea, scria versuri – pe care nu le arata nimanui si pe care nu le publica niciodata – si invata limba franceza.

1854   Dorind sa aiba un loc de munca in contact cat de cat cu literatura, in 1854 Ispirescu se muta la tipografia lui Iosif Compaing, unde are prilejul sa lucreze la tiparirea unor traduceri din Swift, J.J.Rousseau, V.Hugo, potolindu-si astfel setea de lectura. In aceasta perioada se integreaza, alaturi de alti patrioti, in frontul luptei pentru Unirea Principatelor

1857   In 1857, Petre Ispirescu primeste insarcinarea sa tipareasca pe ascuns corespondenta secreta dintre antiunionistul Vogoride si fratele sau, diplomat la Londra. Afla insa politia si aresteaza toti complicii la aceasta actiune, inclusiv pe Petre Ispirescu. Eliberat dupa trei saptamani, nu se mai poate intoarce la tipografie, deoarece locul ii fusese deja ocupat. Abia peste cateva luni gaseste din nou de munca.

1858 - 1863   Vasile Boierescu ii propune sa fie director al tipografiei jurnalului “Nationalul”, iar in 1860 il ia ca asociat pana in 1863 cand tipografia e vanduta lui Cezar Bolliac.Despre acesti 5 ani, Ispirescu spunea ca au fost “ timpul de fericire al vietii mele”.

Debutul

1862-01-21   In aceasta perioada face cunostinta si lucreaza alaturi de Ion Ionescu de la Brad, N.Filimon, D.Bolintineanul, I.Ghica, care-l incurajeaza si-l stimuleaza. La indemnul lui I.Ionescu de la Brad, publica in “Taranul romin”, nr.11 din 21 ian.1862, priml sau basm, “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”,semnat cu modestie P.I. Dupa debut, rare sunt numerele jurnalului Taranul romin care sa nu publice basmele sale tot mai gustate de cititori.

Activitatea literara

1862-04-07   Chiar in acelasi an, 1862, la indemnul prietenilor sai scriitori, Ispirescu inmanuncheaza o parte din productiile sale in brosurica “Basme sau snoave populare”.

1862-05-01 - 1865   Preocuparile literare din acea vreme nu-l sustrag insa activitatii pe taram social.In 1858 il aflam printer membrii activi ai Comitetului Casei de prevedere si de economie fondata de lucratorii tiporafi. Incepand din 1865, impreuna cu S.Walter scoate foaia bilunara “Tipograful romin”, unde publica o serie de articole in care se pronunta pentru sprijinirea activitatii tipografice. In 1861 se casatoreste cu Sevastita, fiica lui Dima Petrescu, staroste de cavafi; au impreuna 10 copii.

1864   Se straduieste sa injghebeze si cateva asociatii. Prima, in 1864, “Tipografia lucratorilor asociati” dureaza putin. Dupa doi ani petrecuti la conducerea Imprimeriei Statului de unde demisioneaza, formeaza impreuna cu Georgian C.Petrescu-Conduratu si I.Buznea, o noua asociatie : ”Noua tipografie a laboratorilor romini” Dizolvandu-se si aceasta, dupa 10 ani, Petre Ispirescu deschide, pe cont propriu, ”Tipografia Academiei Romane”. In aceste tipografii, pe care le sustine prin stradania si truda sa,se tiparesc “Ghimpele”, ”Columna lui Traian”, ”Revista literara”, precum si multe dintre operele marilor scriitori. In aceasta perioada ii cunoaste pe Al.Odobescu, B.P.Hasdeu, V.Alecsandri, L.Saineanu, Delavrancea.

1870   In anul 1870, revoltat de samavolniciile stapanirii,de superficialitatea si venalitatea sjujbasilor, simtite chiar pe spinarea lui de targovet impovarat cu datorii si cu greutatile unei case de copii, pe care ii hranea din munca mainilor sale, exclamase: ”pina cind are sa mearga si unde au sa se sfirseasca nenorocirile ce se gramadesc pe capul bietei tari…” Greutatile vietii l-au albit la 35 ani,la 45 era garbov, la 50-un mosneag bland cu fata de ceara, cu barba si sprancenele albe, stufoase.

1872   Publica "Legendele sau basmele rominilor".

1873 - 1874   Snoave sau povesti populare adunate din gurile acelora care stiu multe

1876   Legendele sau basmele rominilor

1879   Povestile unchiasului sfatos (cu o prefata semnata de Al.Odobescu)

1882   Indemnat de V.Alecsandri,in 1882, Petre Ispirescu alcatuieste o editie completa din “Legendele sau basmele romanilor” In scrisoarea adresata autorului – ce tine loc de prefata volumului – bardul de la Mircesti gaseste cuvinte de lauda :”recunostinta noastra iti este dar cistigata pentru totdeauna. Pretiosul dumitale volum trebie sa se afle in fiecare casa…”. Desi intruneste aprecieri elogioase din partea unor carturari de prestigiu, culegerea semnata de Petre Ispirescu n-a fost luata in seama de “rafinatii” Academiei din oranduirea burgheaza,care au respins-o de la premiul la care candida. Din pricina acestei atitudini dispretuitoare a oficialitatilor culturale burgheze, cartile sale erau tot mai rar recomandate spre difuzare si vanzare.

Amurgul vietii

1883-05-21   Sufera un atac de congestie cerebrala, din care isi revine cu greu si isi reia munca. In timpul liber se intalnea cu L.Saineanu, B.S.Delavrancea, Al.Vlahuta, care-i cautau tovarasia si-i sorbeau vorba “neaosa romineasca”.

1887-11-21   In zorii zilei de 21 noiembrie 1887, dupa o noapte petrecuta la masa de scris, Petre Ispirescu moare, tot in urma unui atac de congestie cerebrala. Desi V. Alecsandri, B.P.Hasdeu, AL.Odobescu si alti carturari de vaza au aratat marea valoare a scrierilor lui Petre Ispirescu, scoala burgheza romaneasca a trecut cu “discretie” peste numele lui, socotindu-l doar un culegator de povesti. Petre Ispirescu n-a vazut in basme doar mijlocul naiv de a incanta pe copii la gura sobei. Chiar si faptul ca cele mai multe dintre povestile sale le-a publicat in ziare si reviste ce se adresau publicului larg, dovedeste ca scriitorul le acredita rolul de educator al maselor de cititori.